Am să vorbesc în declaraţia mea politică de astăzi despre Proiectul de Cod fiscal, la pachet cu Proiectul Codului de procedură fiscală, mai exact despre modificările care privesc partea de contribuţii şi cele care vor conduce la relaxarea sistemului fiscal. Conform proiectului de pe site-ul Ministerului Finanţelor, sunt mai multe schimbări preconizate începând cu data de 1 ianuarie 2016, cum ar fi introducerea plafonului maxim de 5 salarii medii brute pentru baza lunară de calcul a CAS şi CASS de la 1 ianuarie 2016; eliminarea deducerii CASS de la calculul impozitului pe venit de la 1 ianuarie 2016; introducerea obligaţiei de plată a CAS şi CASS pentru toate persoanele fizice care realizează venituri; majorarea sumei neimpozabile lunare avute în vedere la stabilirea impozitului pe venitul din pensii începând cu 1 ianuarie 2016. De la data de 1 ianuarie 2017 se doreşte reducerea contribuţiei de asigurări sociale la angajat de la 10,5% la 7,5%, precum şi reducerea contribuţiei de asigurări sociale la angajator de la 15,8% la 13,5%.

Modificările succesive aduse prezentului Cod fiscal, aflat în vigoare din 2003, sunt necesare pentru că trebuie acoperite situaţii practice, trebuie definiţi termenii de actualitate şi este necesară corelarea eventualelor interpretări legislative induse de modificările ultimilor 12 ani. Faptul că principalii factori decizionali şi specialiştii în domeniu au stat la aceeaşi masă cu reprezentanţii Ministerului de Finanţe a condus la construirea unui nou Cod fiscal, unde beneficiile estimate pentru buget sunt semnificative. Efectul pe termen mediu este acela de a creşte încasările bugetare din impozitul pe venit şi contribuţii sociale şi de a înlătura orice posibilitate de evaziune fiscală. Modificările referitoare la plata asigurărilor sociale vor duce la inexistenţa fraudării o dată a statului şi o dată a salariatului prin neplata asigurărilor sociale pentru unele persoane care ajung să constate că au adunat ani de muncă, însă nu le-au fost plătite dările către stat, pentru ca apoi să nu îşi poată ridica o reţetă sau, mai rău, să ajungă la pensie şi să constate că angajatorul a eludat statul în ceea ce îl priveşte.

Prin realizarea acestui proiect de complexitate maximă, Guvernul Ponta dă încă odată dovadă de responsabilitate, de respectarea prevederilor strategiei fiscal-bugetare şi a promisiunilor făcute prin Programul de guvernare.

Am să vorbesc în declaraţia mea politică de astăzi despre propunerea legislativă iniţiată de colegul meu, domnul deputat Mihai Sturzu, al cărei cosemnatar sunt şi prin care se doreşte înlesnirea participării politice a cetăţenilor români la viaţa politică.

Încă de la început, partidele au fost organizaţii formate din persoane care au împărtăşit aceleaşi concepţii ideologice, subscriind la un set comun de valori şi care au acţionat pentru cucerirea puterii în vederea aplicării programului lor politic. Conform acestei definiţii generale, fiecare partid exprimă o filosofie politică, are un anumit mod de organizare, un statut, un program, organe de conducere şi are drept scop cucerirea puterii politice, astfel încât grupurile reprezentate să distribuie avantajele materiale şi simbolice obţinute la nivel social.

Dacă în anul 1990 erau necesari 251 de membri fondatori pentru înfiinţarea unui partid politic, prin Decretul din 31 decembrie 1989, numărul a ajuns astăzi la 25.000 de membri fondatori. România are cea mai restrictivă lege privind înfiinţarea partidelor politice din Uniunea Europeană, comparativ cu alte ţări ale Uniunii Europene, unde se poate înfiinţa un partid cu până la 10 membri, precum în Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia. În Bulgaria sunt suficienţi 50 de membri, în alte ţări, câteva sute de semnături, iar în Polonia şi Estonia, 1000. Limita maximă este atinsă în Kazakhstan, unde sunt necesare 50.000 de semnături.

Înfiinţarea partidelor politice este considerată a fi parte a libertăţii de asociere, fapt exprimat expres de textul Constituţiei României, art. 40 alin.(1), care prevede că "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice". Aceeaşi viziune este împărtăşită şi de sistemul de protecţie a drepturilor omului din cadrul Consiliului Europei. Art. 11 al Convenţiei europene a drepturilor omului prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de a se afilia la sindicate.

Propunerea a fost depusă la Parlament şi va fi dezbătută de Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, privind modificarea Legii partidelor politice şi a Legii privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, unde suntem încrezători că va primi girul specialiştilor. Sunt atât de mulţi specialişti, de oameni care au idei inovatoare, de tehnocraţi care poate nu au timp să strângă atâtea semnături, însă au idei viabile. În spiritul tuturor acestora s-a născut propunerea legislativă şi eficacitatea ei se va vedea în timp.

Partidul Social Democrat este un partid al minţilor deschise, care a promovat întotdeauna proiectele tinerilor parlamentari şi i-a susţinut în demersurile şi proiectele lor, dovedind astfel o atitudine pozitivă în ceea ce priveşte reformarea întregului sistem politic din România.

Vă mulţumesc.

Una dintre măsurile cuprinse în Programul de guvernare 2013-2016 se referă la revizuirea sistemului de salarizare în direcţia flexibilizării şi stimulării performanţei şi competitivităţii profesiei medicale.

Declaraţiile ministrului sănătăţii referitoare la necesitatea creşterii veniturilor medicilor mă bucură pentru că nu am încetat să fiu un susţinător al păstrării cadrelor medicale în ţară şi a înlăturării motivelor care conduc la plecarea acestora din sistemul medical românesc. În acest sens va fi depusă la forul legiuitor o Propunere legislativă cu privire la prestarea de servicii şi acte medicale la cererea pacientului, în spitalele publice, a cărei cosemnatar sunt. Prin propunerea respectivă, pe de o parte, se creează premisele necesare de creştere a nivelului de asistenţă, îngrijire şi tratament în spitalele publice şi, pe de altă parte, de creştere a veniturilor medicilor şi personalului medical din aceste unităţi. În acest sens se prevede asigurarea de servicii medicale la cererea pacientului/reprezentantului său legal, în regim privat, în unităţile sanitare publice, în afara programului normal de lucru, în cabinete de specialitate, prin spitalizare de zi şi/sau spitalizare continuă, ori prin alegerea medicului curant, pentru un anumit act medical, în timpul programului normal de lucru.

Avem nevoie de salarii decente pentru cei care ne îngrijesc când suntem bolnavi. Putem pleca de la studii care deja există şi care confirmă o situaţie destul de şubredă: suntem în continuare printre cele mai bolnave naţiuni, incidenţa mortalităţii la anumite boli este încă mare, trebuie să recunoaştem că suntem deficitari la capitole elementare de igienă, educaţie sexuală şi atâtea altele. Avem ani de recuperat! O salarizare decentă cu precizarea clară a statutului medicului, a cazurilor de malpraxis etc. ar fi poate cea mai importantă reformă pe care un ministru o poate face. Urmată şi de cea în educaţie şi cercetare.

Absolventul de medicină are un drum lung de parcurs până să devină medicul care să-şi asume responsabilitatea tratării semenilor. Prin emigrarea medicilor competenţi, România pierde zeci de milioane de euro anual, de fapt aceşti bani se transferă către spitalele occidentale. Spre exemplu, o absenţă a chirurgilor cardiovasculari infantili înseamnă trimiterea multor cazuri de copii cu afecţiuni cardiace grave din România în Occident, iar statul român să plătească anual facturi de zeci de milioane de euro pentru tratarea acestor mici pacienţi. Iar exemplele pot continua în multe alte specialităţi. Trebuie realizat cadrul legislativ corect în care fiecare medic şi unitate sanitară să fie plătită după munca depusă, după numărul de pacienţi trataţi şi după alte criterii realiste.

Banii alocaţi sănătăţii provin din economia reală. Am constatat în urma ultimilor evenimente că oamenii se gândesc la milioane de euro, la case de vacanţă în te miri ce colţ de rai, nu mai au legătura cu realitatea şi cu nevoile primare. În România pretenţiile sunt foarte mari pentru că avem o scară de valori defectuoasă. Oamenii vor şi chiar cumpără bunuri şi servicii pe care un cetăţean, să zicem german, la acelaşi nivel social nu le cumpără şi astfel este normal că românii simt că nu le ajung banii.

Degeaba încercăm să aducem prin diferite propuneri nivelul salarizării medicilor la unul care să înlăture eventualele ispite financiare, dacă nu schimbăm şi mentalitatea oamenilor.